Uitarea venea... a venit. O lacrimă cade jos, totul tace, Lampa obosită a clipit, Orice obiect atins șoptește: lasă-mă-n pace...
De-acum... Auzi, ploaia plânge pe drum Pe un adânc tumult, Pe urma unui mic pantof într-un parc de demult...
Adorm... ascult... Afară, la fereastră, toamna a spus : - Of !...