Plumb de iarnă

Ninge secular, tăcere, pare a fi bine,
Prin orașul alb, doar vântul trece-ntârziat -
Ninge, parcă toți muriră, parcă toți au înviat...

Dorm volumele savante-n înghețatele vitrine.

Printre ziduri, peste turnuri depărtate,
Ninge cu nimic în noaptea vastă, ning bancnote -
Numai vântul singur plânge alte note...

Umbra mea se adâncește-n cartiere democrate.

Ninge grandios în orașul vast cum nu mai este,
Ning la cinematografe grave drame sociale,
Pe când vântul hohotește-n bulevarde glaciale...

- Dar cine poate să explice această tristă poveste?