Altfel

Omul începuse să vorbească singur...
Și totul se mișca în umbre trecătoare -
Un cer de plumb de-a pururea domnea,
Iar creierul ardea ca flacăra de soare.

Nimic. Pustiul tot mai larg părea...
Și-n noaptea lui amară tăcuse orice cânt, -
Și-nvinețit de gânduri, cu fruntea în pământ
Omul începuse să vorbească singur...