Note de toamnă

Toamna-n grădină şi-acordă vioara,
Strada-i pustie...
Oraşul e plin de hambare, -
De pânea cea nouă duduie moara.

O frunză s-a lăsat pe-o mână-ntinsă care cere...

Oraşul gol...
Cetate depărtată ;
Frunzişul smuls...
De firele electrice, paralizată,
Ca un simbol,
O pasăre cade-n oraş, ca o tristeţe mai mult

Se înserează... şi e tăcere...

Şi gândul s-afundă, pierdut vâslaş,
Pe-al vremurilor mers -
Şi jalea de-a nu mai putea face un vers...

Sunt cel mai trist din acest oraş.