De-atâtea nopți aud plouând, Aud materia plângând... Sunt singur, și mă duce-un gând Spre locuințele lacustre.
Și parcă dorm pe scânduri ude, În spate mă izbește-un val - Tresar din somn, și mi se pare Că n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se întinde, Pe-aceleași vremuri mă găsesc... Și simt cum de atâta ploaie Piloții grei se prăbușesc.
De-atâtea nopți aud plouând, Tot tresărind, tot așteptând... Sunt singur, și mă duce-un gând Spre locuințele lacustre...