E toamnă, e foșnet, e somn... Copacii, pe stradă, oftează; E tuse, e plânset, e gol... Și-i frig, și burează.
Amanții, mai bolnavi, mai triști, Pe drumuri fac gesturi ciudate - Iar frunze, de veșnicul somn, Cad grele, udate.
Eu stau, și mă duc, și mă-ntorc, Și-amanții profund mă-ntristează - Îmi vine să râd fără sens, Și-i frig, și burează.