Cu lacrimi mari de sânge Curg frunze de pe ramuri, - Și-nsângerat, amurgul Pătrunde-ncet prin geamuri.
Pe dealurile-albastre, De sânge urcă luna, De sânge pare lacul, Mai roș ca-ntotdeauna.
La geam tușește-o fată În bolnavul amurg; Și s-a făcut batista Ca frunzele ce curg.