Clavirile plâng în oraș...
Afară o vreme de plumb Și vântul împrăștie ploaia, Tomnatice frunze prin târg Aleargă, pe drumuri, cu droaia.
Un bolnav poet, afectat Așteaptă tușind pe la geamuri - O fată, prin gratii, plângând, Se uită ca luna prin ramuri.
Ea plânge... el palid se pierde Prin târgul sălbatec, sever; Și pare tabloul acesta Că-i antic și plin de mister!...