Nervi de toamnă
Iarbă de plumb și aer tare...
Pudrat pe-o eczemă ce fața mi-o sapă;
Pe câmp, cu-o umbră de cugetare -
Violet, corbi, și-oglinzi de apă.
- O, tu care vei rătăci ca mine
În culori închise, și amețit la pas, -
Dus de frumos, de mai bine...
Demult, într-o toamnă, s-a stins un glas.
|