Nervi de toamnă

Iarbă de plumb şi aer tare...
Pudrat pe-o eczemă ce faţa mi-o sapă;
Pe câmp, cu-o umbră de cugetare -
Violet, corbi, şi-oglinzi de apă.
- O, tu care vei rătăci ca mine
În culori închise, şi ameţit la pas, -
Dus de frumos, de mai bine...
Demult, într-o toamnă, s-a stins un glas.