Dormitând

În pâcla nopţilor de iarnă, cu hornuri ce fumează,
Când lămpile de stradă cu miile veghează,
În pâcla colorată mă duc abia simţit -
Mai mult ca orişicine, îmi pare c-am greşit.
Am fost atât de singur, şi singur am rămas,
În creierul meu plânge un nemilos taifas...
De sună-n ziduri ninse, vreo muzică de bal,
Mai stau, şi plânge-n mine un vals provincial.
De la fereastra ninsă, cu finele perdele,
Mă duc pe străzi de gheaţă cu spuza lor de stele;
Şi-n mijlocul odăii, tot singur mă prezint:
- Valsa o blondă-n alb, şi cu pantofi de-argint...
Aprind, pe masă, lampa, şi iarăşi mă dezbrac,
Aş vrea să-mi fac un ceai, şi stau, şi nu-l mai fac...
Mă clatină spre pat al insomniei pas -
În creierul meu plânge un nemilos taifas.