Histerizate fecioare pale, La ferestre deschise, palpită... În amurguri roșii, nupțiale, Stau pale, și nu se mai mărită.
Eu trec, îmbătrânit, ca și ele, Și-asemenea inima mea plânge - Din treacăt, tuturor, în perdele, Le pun câte-o roză de sânge.