Nocturnă
O, nu mai cânta, harmonie pribeagă
Că plâng, și nu știu unde să mă duc,
În toamna care plânge pe-o veche modestie,
Cu ploaia care curge în mahalaua bleagă,
În noaptea asta-n care am devenit năuc.
Oh, plouă, și tu gemi de plâns de armonie...
- Tot altuia, de mine, aminte să-i aduc...
O, nu mai cânta, harmonie pribeagă, -
Că plâng, și nu; mai știu unde să mă duc.
|