De iarnă
Un hoit, un corb, un câmp și eu,
Iarnă... și-ncepe a ninge -
Ninsoarea-mprejur cu cerul s-atinge
Nimeni, zăpadă, și ninge mereu.
- O, corb!
Ce rost mai are-un suflet orb...
Ce vine singur în pustiu -
Când anii trec cum nu mai știu,
O, corb!
Ce rost mai are-un suflet orb...
- Chiar!
- O, corb!
Ce rost mai are-un suflet orb -
Întârzieri, mormânt închis -
E oare viață, sau e vis -
O, corb!
Ce rost mai are-un suflet orb...
- Chiar!
Târziu, și ninge, noaptea se lasă,
Sunt singur acum ...
Iată orașul, nimeni pe drum -
Pace, nimic, am ajuns acasă!
|