Amurg

Pe seară, la geamuri, un nour violet şi de aramă,
Pe drum, l-aceeaşi oră, se târâie un lanţ de fier,
Şi conincidenţe aranjate pe-o tristă gamă -
Azi iar mi-i frică... şi cred, şi sper...

O zi fără anotimp şi ordine militară,
Şi prin vecini s-aud mici pregătiri de masă,
Însă produsele au început să dispară -
Şi mulţi au plecat, şi noapte se lasă.

Cu toţii spun că bine le-a făcut
Sau că un geniu se va naşte -
Iar studiul creşte cu tactul tăcut...
O fiinţă supremă, dintre noi, ne cunoaşte.